Vise pierdute in nuante gri...

!9 iulie,zi importantă,s-a născut o fată...prima şi singura a acelei familii care la un moment dat a încetat să mai fie o familie,a încetat să mai existe iubire-dacă a existat vreodată-.

I don't care ... În mai puţin de o săptămână fac 16 ani,stau şi mă gândesc ce am făcut in toţi aceşti ani 

Am realizat ceva?

 Am făcut ceva memorabil? 

 Ai mei sunt mândrii de mine?

 Am o familie fericită?

 Sunt iubită?

Nu,nu,nu şi nu...Sunt o fată invizibilă la genul ăsta de aşteptări...Eu sunt bună doar să fiu criticată,sau să fiu de rezervă...în caz că cineva nu poate face ceva,nu poate ieşi undeva...sau în cazul în care undeva mai este nevoie numaidecât de o persoană,apar eu,de rezervă...Ştiu asta,sunt sigură...

Mereu am vrut să mă schimb...niciodată nu am reuşit...încă încerc,încă vreau să fiu altcineva...

Vreau să ştiu ce vreau de la viaţă,vreau să am pasiuni realizabile,vreau să ştiu să dansez,să cânt la chitară...vreau să devin fotograf...dar de unde...fiica cea mare cu un tată vitreg trebuie să aştept,pe primul loc e cea mică...toţi vor ca visele ei de copil alintat să se împlinească...apoi dacă mai rămâne ceva poa' să se servească cea mare...Oare aşa e peste tot sau doar la mine?
Nu conteaza....
Acum că mai sunt câteva zile până la ziua mea vreau să-mi fac o listă cu lucrurile pe care le voi face până pe data de 19 iulie 2013 -dacă voi trăi până atunci-

1. Vreau să ajung la greutatea ideală... 
2. Să iubesc,să fiu iubită...să am pe cineva alături,pe cineva care să ştie să plângă alături de mine,să râdă cu mine...şi să mă accepte aşa cum sunt..
3. Să fac cursuri de fotografie,să-mi iau o diplomă şi paralel cu facultatea să am un job de fotograf.
4. Să dansez în ploaie
5. Să învăţ să cânt la chitară
6. Sa intru la o facultate din Londra.

Mda...astea sunt visele mele,mai am multe,dar sunt nesemnificative....Acestea 6 vreau să le împlinesc până la majoratul meu...

16 ani,poate totul de acum se va schimba...poate eu voi deveni mai matură,ceea ce...nu ştiu sigur dacă vreau să se întample...Eu sunt genu de persoană ce vrea să fie lăsată în pace când visează cu ochii deschişi...Nu-mi place ca cineva să-mi spună 'Ia-ţi gândul de la asta,nu e de tine' ! Urăsc chestia asta-nu e de mine? De ce? De ce voi toţi puteţi să fiţi ce vreţi,cum vreţi şi eu nu?...Sunt eu mai fraieră? Am făcut ceva pentru care merit să fiu tratată astfel? Dacă da,ce anume?...să ştiu....           Dacă nu,
lăsaţi-mă dracului să trăiesc!!!

Asfinţit de soare trist...

    Simţea razele soarelui moleşind-o,se simţea cuprinsă de mijloc ca şi cum cineva ar îmbraţişa-o cu putere,strânsoarea devenind tot mai slabă din cauza împotrivirii ei leneşe.
 Nisipul cald îi mângâia blând picioarele înnegrite. Soarele îi mângâia tenul,iar muzica sufletul.
În faţa ei era un peisaj de vis,soarele spre apus,valuri spărgându-se de mal,şi nu în ultimul rând -el-....
Acel 'el' care acum o ajută să se ridice de pe nisipul cald şi să păşească în apa rece cu el de mână. O sărută lung,cu ochii în lacrimi, pe fruntea ei curată şi îi şoptise:
 'deşi pare,nu este sfârşitul'.
Ea tresări şi izbucnise într-un plâns amar,îşi băgă faţa în cămaşa lui roşie în carouri primită de la ea cu ocazia aniversării lor şi îi simţi parfumul...mirosul ce o trezea în miez de noapte cu gândul la el,ce o facea să uite de tot şi de toţi,ce îi aducea zâmbetul pe chipul ei luminos şi care ,acum,...va disparea.
El îi zâmbi trist şi îi spuse că mereu a fi aici pentru ea,şi că niciodată nu va înceta inima să bată pentru ea.
Ea îşi ridică capul şi îi întâlnii ochii albaştrii cufundaţi în lacrimi,îl sărută pe buze şi îi şterse  obrajii umezi după care îl întrebase:
 'când?'
El i-a spus:
 'acum...'
 şi se întoarse cu spatele la ea plecând fără să se uite înapoi...îşi şoptea  cât de mult o iubeşte,cât de mult îi pare rău şi se încuraja să plece mai departe să nu-i provoace mai multă durere.
Ea rămânând în urmă plângea în hohote,dar spera,niciodată nu a încetat să spere.