...

   Simt o gaură în inimă...ea e de mult timp acolo,nu trece,nu se vindecă,în plus se măreşte,se face tot mai mare pe zi ce trece,în fiecare secundă când în gândul meu apare el ea se accentuează,doare tare...
  Doare atât de tare în care aş vrea să îmi smulg inima din piept şi s-o arunc...Nu am nevoie de ea, o urăsc...ea nu este iubită,doar iubeşte,şi iubeşte atât de prost încât trebuie să sufere pentru oricine,pentru orice băiat ce îi spune lucruri drăguţe apoi şi le retrage(cuvintele)...astfel făcându-mă să sufăr,să plâng şi eu, şi inima mea cu lacrimi uscate,cu o durere inimaginabilă...

   Durerea asta o simt şi acum,e atât de puternică încât încep să urăsc oamenii pentru că s-au născut,mai ales pentru că i-am cunoscut...De ce trebuie să fie atât de rea lumea asta? De ce atât de nepăsătoare la toate ţipetele mute rostite cu zâmbetul fals pe buze?
 Mereu    Uneori aş vrea să fac pe cineva să sufere,să plângă în faţa mea,iar eu să zâmbesc,să nu-mi pese de suferinţa lui,să-i spun că şi-a făcut-o cu mâna lui şi să plec...dar NU POT,de parcă nu mi-e de-ajuns la cât sufăr eu,trebuie să sufăr şi pentru alţii.
 Vreau altfel de viaţă,poate altă personalitate...mai nepăsătoare,mai rece şi indiferentă. Vreau să fiu altcineva.
 Vreau o viaţă nouă !!!