Dedicaţii neaşteptate.

  Dimineaţă...după un vis în care am plâns,am ţipat şi am vorbit în somn în sfârşit ai apărut, tu pe care te urăsc atât de mult deşi în aceste momente mă bucur că ai apărut deodată cu alarma telefonului ,cu aceeaşi melodie monotonă pe care îmi tot repet în fiecare dimineaţă ca seara să mi-o schimb,dar tot aia.

 Iubire...când te-am întâlnit prima oară tu mi-ai zâmbit scurt şi ai plecat;iar eu mă întreb şi acum pentru ce a fost acel zâmbet?un zâmbet ce m-a făcut să cred pentru un moment că a ieşit soarele şi pe strada mea întunecată de multă vreme...

 Prietenie...te-am găsit acum ceva vreme şi îmi cer scuze că nu te-am păstrat..cu bune, cu rele tu mă iubeai, şi eu te iubeam deşi nu ţi-o arătam...dar ce mai contează? tu ai plecat şi m-ai lăsat sa-mi duc singură toate gândurile grele...

 Dragă muzică,în special dragi melodii pe care am tot plâns..îmi cer scuze că v-am aruncat într-un fişier uitat de mine pe calculator...dar am crezut că am terminat cu perioada aceea,de aceea vă rog să mă lăsaţi din nou să îmi vărs amarul şi veninul sufletului pe muzica voastra specială...

 Pernă pe care dorm şi îmi place să fac asta,te rog să mă ierţi că îmi las lacrimile să curgă şiroaie pe puful tău cald,dar tu eşti singura care mă laşi să îţi plâng pe umăr,şi sper că nu faci asta doar pentru că nu te poţi împotrivii ci sper că o faci pentru că mă iubeşti...
                    
                        şi...

 Iubit suflet,îmi pare rău pentru toate suferinţele pe care ţi le aduc,dar asta sunt eu...sper că într-o zi cineva mă va învăţa să îţi aduc numai fericire şi niciun strop de tristeţe...