Gânduri,simţiri,dor...

Este dimineaţă...Gândurile mele se îndreapta cu o viteză prea mare pentru a ma opune spre ochii tăi ciocolatii,spre buzele tale pe care atâta timp am vrut să le sărut dar tot nu am facut.o,spre gândurile mele de ieri de a te saluta,spre laşitatea mea pe care atât de mult o urăsc,dar totuşi îi mulţumesc pentru că fără ajutorul ei, eu acum aş fi fost considerată o altă bitch ...dar,de fapt poate că aşa ar fi fost mai bine...poate că aş fi avut şi eu un boyfriend dar nu am...cred că sunt considerată prea imatură,prea copilă...poate chiar prea...urâtă....Nu ştiu,deşi cred că aş vrea să ştiu,cred că orice ar fi, aş suferii mult...cum fac de obicei ,din orice chestie măruntă,dar poate asta m.ar ajuta să mă schimb şi să îmi găsesc şi eu jumătatea...sau poate nu...

Gândurile mele acum fug spre cer,nu ştiu de ce dar când mă uit în sus, spre cer,in special spre stele simt că totuşi sunt iubită,deşi nu am pe cine săruta, cu cine să mă plimb de mână pe îngustele trotuare din parc...am totuşi prietene şi mă bucur că am cu cine să împart bucuriile sau tristeţile de zi cu zi pentru că pot să le spun totul..ştiu că la ele sentimentele mele sunt în siguranţă,şi cu ocazia asta vreau să le mulţumesc,deci thanks guys sunteţi cele mai tari<3 :* .

După ce am terminat de facut un duş rece de dimineaţă ,minţile mi s.au limpezit...sau aşa cred..pentru că atunci când o aud pe mama spunându.mi câte lucruri am de făcut azi încep iarăşi să intru în cutia mea craniană şi să încerc să.i ordon să i se facă un somn în care să pot dormi tot weekend.ul şi să nu.mi mai aud neuronii ca nişte muşte colorate sau/şi negre care îmi bâzâie in cap,şi ştiu că bâzâitul ăla al lor vrea să.mi zică ceva dar nu mă pot concentra pentru că am dat muzica prea tare ca să nu.mi aud familia strigându.mi numele pentru  a face ceva sau a.i ajuta la ceva,pentru asta este sora mea mai mică..

E seară,toată ziua m.am luptat cu gândul meu de a face ceva diferit şi nu ştiu ce...Mă pun în pat,la tv-nimic-...acum fredonez o melodie,cred ca ştiută numai de mine,şi uite parcă văd cum din capul meu iese un portativ cu note muzicale care tot se lungeşte şi iese pe fereastră..iar eu cred că ştiu unde se duce...dar prefer să nu mai gandesc,aşa că inchid ochii şi aştept ca soarele de dimineaţă să mă trezească din nou...